(Cu gîndul la știutorul A.D.)
Neliniștea colectase ca o bubă gata să spargă.
În timp, tăria învelișului protector scăzuse. Afacerea, pornită demult, pulsase fără întrerupere în ritmul unui soi de ritual invers, în conjuncție cu plăpîndul miracol al protoemancipării noastre, încă rodind ceva ca o revărsare, un soi anume de belșug –
trăgîndu-ne totuși, agale dar sigur, de brațe spre moarte.
Mai apoi bețiile minții s-au succedat, fiecare cu brațul lăsat pe umărul celei de mai ’nainte. Au fost beții arhaice și neocolit vinovate. Jocul cu bila dată încăpățînat de-a dura se încîinase de mult în doborîrea popicelor.
…Așa au fost dăltuiți pilaștrii imperiilor: al cutezanței, înfiorat de tremurul întîielor semeții; pustiul pașilor în nisip; imperiul răscolitorului vînt și al marilor ape.