(Un lamento)
„et j’apprendrai le poids de l’absence et le prix de la Résurrection…”
Boris PASTERNAK
Tot ce a fost, Doamne,
a fost.
....................................
Și-acum adu-mi-Te iar!…
…și Te înstăpînește iar în sărbătorească splendoare
ogorului acesta spîn și răscolit
de goana gîndurilor –
aici
unde focul și ghiața și-au ajuns loru-și vecini,
în miezul masacrelor de la cumpătul nopții,
aici unde din ticăloasa mea neatîrnare nu Ți-a mai rămas
nimic;
aici e locul,
acum timpul.
Acum…
…Dar fost-au ani aceia,
sau doar ceva în felul toropelii unui fluviu buhav
și întunecat
trăgîndu-se lenos în cheltuitoare risipă;
o zarvă de nedescîlcit, capie și fără rost?
…în vreme ce Tu, de la asemenea depărtări
îți arătai mai departe, neabătut, voia
de mine
rămas absolut singur cu mine însumi
să-mi ghiftuiesc închipuirea cu mereu aceleași imagini căpușe
zmulse trecutului
(arcul destins al unui braț!)
și să-mi măsluesc nopțile cu ele…
(Un gînd! Nimic mai mult decît un gînd!)
............................
Tot ce a fost, Doamne,
a fost.
