În soare, fluturii cu dansul lor ritual.

Și florile:

un irepresibil dezmăț de miresme,

cu țipătul culorilor asurzindu-mă de chemare

și neștiut.

Deasupra, înverșunarea

și greul de nebiruit al înaltului –

în vanitoasa

și tot mai sloboda îngustare de sine

a densității.

Dezolarea: sub tălpi, în mîrîială

de brună rocă.

Jăpcani: pretutindeni. Iscoade.

Plevuști.

…Ici-colo, pîndari

în penumbrele tufelor,

în mahala de umbre

prin care avan deslușesc licărindu-mi

șaua muntelui ce-mi stă nainte –

colos de cremeni și bazalt, și static dans

de năzuroase piscuri…