Mi-am înjghebat domoală plută

(o prezență infimă

în legănările desprinderii către larg),

și-nspre zenitul sulițașului catarg

am înălțat zărghită velă…

 

…Vînt, vînt! –

să-mi fluture-n neștire zeghea

și să-mi înfunde-n gît cuvîntul

din locu-i – dosnic zăcămînt

(nu pisc, nu hău, ci pur avînt) –

spre care, fără socotință, cu trudă

mă înjugă

cîntul!