În largi planări rotite, ca de pasăre măiastră,

așa înaintez prin astă pripită sărbătoare

rea;

și-n joc iuțit, morții ales mă-nsemn,

resort agonisindu-mi (scump, ca de o căftănire)

enigmatica-mi viitoare absență.

În mine seva soarelui, grea, se prelinge

încă difuză

ca mierea-n burta unui pocal scump

de cleștar,

sau ca sămînța aducătoare de har a bărbatului

în pîntec de viitoare lăuză.

La urmă de tot mă acopăr –

spuză.