Adio tuturor.

Nu m-aţi ştiut.

 

Azi îmi iau înapoi portretul –

les-hauts-et-les-bas de l’Amour,

 

sublimul meu nuntind cu abisul;

pe ale voastre

le las.

 

O, de nu mi-ar fi fost dată

severa frumuseţe a spiritului,

neîngălata coteríe a formelor

în receptacul –

 

descălecatul lor

dintîi!

 

…Şi-acum iată-mă imers

în semeţita puritate a acestui schimnic salt –

cum de o viaţă sîrguisem

din aprigul şi mîndrul arc al ciutelor,

 

al blîndelor!