Final de primăvară lungă, grea.
Zile de ploaie și soare, de soare și vînt. Și grindină (da, grindină). Și zăduf. Sau și cu nesfîrșite băltoace: înhăitate oglinzi, lîncezeli fără noimă.
Cohorte de vrăbii și mierle cu cioc ascuțit se-ntretaie: valsează grăbit ici-ori-dincolo, țîșnesc spre înalt peste cușme de crengi.
...Și totuși: de pretutindeni, parcă din toate cîte văd eu acum ori aud, îmi ajunge-n urechi glasul de neuitat, ocolit de ruginele vremilor, al cărturăresei: glasul baritonal, mieros totuși, bătrîn el singur de peste șaptezeci de ani.
...Și-nțeleg: curînd, așa dar, urmează să fiu eu din nou acel ins purtător al unui nume uitat,
cu sine singur călător
în Clipă.
(Im Jetzt…)
