Zborul stârcului în pragul nopții

Cezura

Final de primăvară lungă, grea.

Zile de ploaie și soare, de soare și vînt. Și grindină (da, grindină). Și zăduf. Sau și cu nesfîrșite băltoace: înhăitate oglinzi, lîncezeli fără noimă.

Cohorte de vrăbii și mierle cu cioc ascuțit se-ntretaie: valsează grăbit ici-ori-dincolo, țîșnesc spre înalt peste cușme de crengi.

…Și totuși: de pretutindeni, parcă din toate cîte văd eu acum ori aud, îmi ajunge-n urechi glasul de neuitat, ocolit de ruginele vremilor, al cărturăresei: glasul baritonal, mieros totuși, bătrîn el singur de peste șaptezeci de ani.

…Și-nțeleg: curînd, așa dar, urmează să fiu eu din nou acel ins purtător al unui nume uitat,

cu sine singur călător

în Clipă.

(Im Jetzt…)